Însă e mult mai mult de atât, mult mai tragic. Românii depind de importuri și acceptă să consume fructe și legume modificate genetic, iar acestea sunt semnalele de alarmă care anunță un pericol iminent: boală și chiar foamete.

Cum s-a ajuns aici? Treptat, România a pierdut în ultimele trei decenii peste 2.500 de soiuri de semințe, ceea ce înseamnă că și dacă s-ar vrea repornirea agriculturii românești la capacitățile sale de odinioară, nu am avea cu ce. Pentru a reface tezaurul genetic sunt necesare studii ample și un ingredient tot mai rar întâlnit la nivel global: cercetători în horticultură.

Începuturile comunismului ne-au adus semințe de import, cu soiuri diversificate, punând în pământul roditor românesc plante noi precum soia. Și pentru că planurile comuniștilor români erau ca Europa să depindă de producția noastră, trimisă aproape în totalitate la export, statul a creat centre speciale de cercetare. Specialiștii români au excelat în domeniu, reușind să creeze soiuri noi, mai bune și mai ușor de multiplicat. Până la deschiderea granițelor, România a avut un veritabil tezaur de seminte.

Ca produs de referință, roșia românească a fost una dintre cele mai apreciate. Un real succes printre cele peste 4.000 de soiuri cuprinse de Catalogul European.

Mai cultivă românii tomata românească?

Răspunsul vine tranșant din partea academicianului Constantin Vânătoru, unul dintre cei mai prolifici cercetători din legumicultură, director al Băncii de Resurse Genetice Vegetale din Buzău și fost șef de laborator în Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare pentru Legumicultură.

Tomatele românești au dispărut aproape complet din grădinile românilor, spune cercetatorul buzoian. Tomatele Mikado, Aurora, Inimă de Bou, Tomata de Ţigăneşti au ieşit din competiţia cu soiurile importate, pentru că sunt mai moi și se strică mai repede.

„Au venit soiuri noi şi au fost scoase din cultură fără să-şi pună cineva întrebarea ce se întâmplă cu soiul pe care l-am eliminat acum. Ce se întâmplă cu soiul Inimă de Bou, dacă în locul lui aducem soiul Marissa, din Olanda? L-au mai păstrat pasionaţii de seminţe şi a ajuns să fie înmatriculat în Franţa, iar noi l-am pierdut pentru totdeauna”, explică academicianul Constantin Vânătoru pentru Green News.

De asemenea, soiuri de tomate românești au fost găsite în banca de gene IPK Genbank din Germania. Este vorba despre soiul de tomate Konserva, soiul de tomate Bizon şi soiul de tomate Aurora, scriu cei de la Info Bărăgan.

În România, agricultorii cultivă de mai bine de un deceniu soiuri de roșii bulgărești sau turcești. Chiar și ei recunosc că aceste tomate nu se compară la gust cu roșiile din grădina bunicii, însă semințe pentru „gusturile de altă” nu se mai găsesc. În plus, soiurile românești fiind mai rare, semințele lor sunt mult mai scumpe, iar asta afectează profitul.

Printre alte pierderi importante ale horticulturii românești se numără și țelina Alabaster, țelina Victoria, numeroase soiuri de ardei gras și Ceapa Aurie de Buzău, primul soi de ceapă autohton, omologat şi înscris în anul 1971 de dr. ing. Chiru Cristea.

Ceapa Aurie a fost găsită tocmai la Banca de Gene din Statele Unite, iar cercetătorul buzoian Constantin Vânătoru a făcut nenumărate demersuri pentru a obține măcar 50 de semințe din soiul autentic românesc.

„Departamentul de Stat pentru Agricultură al Statelor Unite ale Americii – Ministerul Agriculturii al lor – mi-au trimis și niște poze din câmpurile lor experimentale în care se află ceapa de Buzău. În fotografii se putea vedea eticheta inscripționată . Americanii au semințe din acest soi în păstrare și la Banca de Gene a Universității Cornell.”, mai spune academicianul pentru publicația Opinia Buzău.

Alături de Constantin Vânătoru, și alți cercetători în domeniu fac previziuni sumbre pentru agricultura românească. Nu doar lipsa semințelor e problematică, ci și dăunătorii aduși de numeroasele importuri venite din toate colțurile lumii.

Acești dăunători, fie că e vorba de insecte sau de boli ale plantelor, sunt tot mai greu de îndepărtat și de controlat – ceea ce a dus la o folosire excesivă a pesticidelor și a erbicidelor, fungicidelor și insecticidelor. Aceste substanțe se transformă cu rapiditate în factori mutageni și ajung să contamineze solul, planta și organismul celui care consumă produsul respectiv.

Academicianul Constantin Vânătoru are o viziune mai amplă pe tema acestui subiect și susține că străinii își bat joc de noi.

„Importurile de semințe, pe lângă faptul că sunt la prețuri foarte mari, pot aduce și alte pericole. Pot fi semințe infestate cu dăunători! Miza? Pentru a ne fi vândute ulterior și tratamentele, substanțele chimice. România ar trebui să aibă un plan legat de siguranța alimentelor, adică de cantitatea de alimente estimată realist. Apoi, unul legat de siguranța lor, adică de calitate. Că doar nu ne trimit străinii ce au ei mai bun!”, a declarat academicianul pentru Evenimentul Zilei.

Există vreo soluție pentru a acționa înainte de a ajunge în momentul zero al dezastrului alimentar?

Fie că ne referim la foamete, fie că ne referim la creșterea cazurilor de boli grave provocate de o alimentație plină de chimicale, România are nevoie de un sistem de protecție în industria alimentară. Un prim pas ar fi investirea într-o bancă de gene.

În timp ce Spania are o astfel de bancă doar pentru soiuri de trandafiri, România are o singură bancă, la Suceava, subdezvoltată și uitată de statul român.

În 2019, s-a schițat un plan de înființare a unei noi bănci de semințe, la Buzău, la insistențele cetățenilor din zonă care o duc tot mai greu cu, cităm, „agricultura făcută din prafuri ciudate de la străini”.

După ce s-a obținut avizul de funcționare de la Ministerul Agriculturii, la conducerea băncii a fost numit academicianul Vânătoru, care a fost, însă, imediat demis la ordin politic, susține ziarul Evenimentul Zilei.

În urma presiunilor publice, cercetătorul a fost repus în funcție, însă nu i-a fost aprobată nicio angajare. Astfel, conform jurnaliștilor de la EVZ, banca de semințe de la Buzău este singura din lume care funcționează cu un singur angajat: directorul.

„Mai trece un an în care punem în pământ, pe bani grei, semințele altora…”, a conchis Constantin Vânătoru.

By admin