În adolescență, Brian acceptase un contract de muncă semnat cu Victorian Railways în cadrul unui program de imigrare asistată în Australia, însă era extrem de nefericit. Nu putea să își cumpere pur și simplu un bilet spre casă – acceptase să petreacă doi ani în țară. Costurile sale de transport fuseseră plătite de guvernul australian și, spune Brian, ar fi trebuit să plătească 800 de dolari pentru a rambursa creditul și a-și plăti zborul înapoi acasă. ‘Salariul meu era de 30 de dolari pe lună, deci nu aveam nicio șansă’, spune el, pentru BBC.

Atunci a venit cu ideea de “a se expedia” acasă sub forma unui pachet par avion. Doi irlandezi, Paul și John, erau buni prieteni cu Brian și lucrau la aceeași companie. Bărbatul își amintește că au studiat împreună în Irlanda, însă nu mai știe numele școlii. Pe atunci, cei trei se întâlneau des și deveniseră apropiați.

Brian avea nevoie de ajutorul lor, deoarece Paul avea acces la o mașină de scris și putea face documentele necesare pentru a-l trimite sub formă de “pachet”. La început, au crezut că bărbatul își pierdea mințile. I-a luat lui Brian o săptămână să îi convingă să îl ajute. “John a fost mereu de partea mea, dar Paul nu a vrut să mă ajute deloc”, spune el. 

Prietenii au căzut de acord ca Brian să nu le menționeze numele și să păstreze anonimatul, pentru a nu le cauza probleme. 

L-au ajutat să intre într-o cutie de lemn de dimensiunea unui frigider mic – el își adusese perne, o lanternă, valiza și două sticle – una pentru apă, cealaltă pentru urină. Cât timp era în cutie, nu putea să își întindă picioarele sau să se întoarcă.

Călătoria s-a dovedit a fi mult mai dificilă și periculoasă decât și-ar fi putut imagina vreodată. Inițial, trebuia să zboare direct la Londra, însă pachetul a fost redirecționat pe o rută mult mai lungă, care trecea prin Los Angeles. Brian și-a dat repede seama că dacă pe cutia în care se afla scria “Cu partea asta în sus”, nu însemna neapărat că și respecta cineva îndemnul. Când avionul a aterizat inițial în Sydney, a fost lăsat în cutie cu capul în jos timp de 22 de ore, suferind dureri incredibile și pierderi ale cunoștinței. Cu toate acestea, nu s-a dat bătut. Înapoi în aer, era din nou pe drum – doar că nu direct spre Regatul Unit. 

“Am fost închis în cutie timp de 5 zile și am ajuns în cele din urmă într-un depozit de pachete. Am crezut că sunt în Londra”, povestește Brian. “Am reușit să îmi mișc mâna și să îmi iau lanterna, însă degetele îmi erau atât de amorțite încât am scăpat-o. Am auzit voci întrebând ce se petrece. Atunci mi-am dat seama că bărbații care vorbeau nu aveau accent englezesc, ci american. Unul dintre ei s-a uitat printr-o gaură din cufărul de lemn și ne-am privit unul pe celălalt în ochi. A sărit în spate si a strigat – E un cadavru înauntru! Apoi au fugit amândoi. O oră mai târziu, totul a degenerat. FBI, CIA, securitatea aeroportului, ambulanța – toate erau acolo!”, relatează bărbatul. 

Pe parcursul călătoriei sale, Brian înțepenise în cutia din lemn. A fost dus la spital, unde și-a recăpătat controlul asupra membrelor. Americanii nu au luat măsuri legale, în schimb, tânărul a fost trimis acasă spre Londra cu avionul – printre pasageri, de această dată. A continuat să se bucure de viață, familie și carieră, iar la 76 de ani a scris o carte despre marea sa aventură – The Crate Escape – care va fi publicată până la sfârșitul lunii. 

Privind în urmă, lui Brian Robson nu îi vine să creadă că a venit cu o astfel de idee. “A fost o prostie. Dacă ar face copiii mei același lucru, i-aș omorî”, spune el. “Dar erau alte vremuri.” Acum își dorește doar să își întâlnească încă o dată prietenii irlandezi. Le-a scris din Țara Galilor dupa marea sa aventură, însă nu a primit niciun răspuns. “Dacă îi întâlnesc din nou, mi-ar plăcea să le spun doar că îmi pare rău că i-am implicat în asta și că mi-a fost dor de ei după ce m-am întors”, relatează el. “Aș vrea să le cumpăr ceva de băut.”

By admin